Santa, can you hear me ?

Moşule m-a rugat mama să-ţi scriu o scrisoare.  M-au rugat mulţi. Toţi cred în tine moşule. Moşule să ştii că nu vreau paltonul ăla de la U.C.B de 7 milioane şi nici sacoul RVL de vreo alte 4 şi nici nu vreau cele 100 de cămăşi Zara. Nu vreau maşină , că nu am încă 18 ani. 

Moşule opreşte puţin timpul să ne simţim toţi tineri. Să ne bucurăm toţi de viaţă , nu doar unii dintre noi. Ia-ne la tine grijile, în sacul tău mare. Bietul de Rudolf. Adu-mi în continuare fericire, adu-mi gânduri bune. Nu doar mie ci şi celorlalţi. Adu-mi calmul tatălui şi învaţă-o pe mama să fie mai puţin alertată. Şi amândurora du-le iubirea mea de aici de departe. Surorii mele mai adu-i câteva cuvinte în buzunărel ca să mă pot înţelege cu ea că e mititică. Nu zic, ne întelegem şi aşa dar ajută-o moşule să crească.

Nu-mi adu mulţi prieteni ci ajută-mă să mi-i păstrez pe cei pe care îi am. Lasă-ne uniţi să pot ţine eu la ei ca să ţină ei la mine. Moşule adu-ne puţină zăpadă să ne bucurăm la săniuş. Şi eu şi cei mai mici. Şi cei mai mari.

Bucură-i şi pe cei sărmani. Adu-le şi lor câteva bucate pe masă.  Vino şi la cei bătrâni. Adu-le zile fericite pe pământ sau lasă-i să plece. Ei nu-şi doresc o viaţă în chinuri.

Pe cei bolnavi să nu îi uiţi. Dă-le compensate, dar trimite-le acasă. Nu îi lăsa să stea de la 2 dimineaţa la rând, în frig. Sigur îţi vor mulţumi. Şi pe cei din spitale moşuşe, lasă-i de sărbători lângă familie, acasă.

Iar celor bogaţi nu le mai adu nimic, ia-le doar grijile şi frica de a nu-şi pierde averea. Adu-le fericire, că sigur n-au avut până acum. Cerşetorilor dă-le câţiva bănuţi dar numai cât să le ajungă de mâncare. Să nu le rămână şi de băuturi tari şi nici de ţigări. Moşule mi-am amintit. Şi Crăciunul trecut te-am rugat să îl rogi pe tata că îl rog să se lase de fumat. M-ai bucura cu adevărat.

Pe cei din închisori nu îi elibera. Mai ţine-i până la anul, dar învaţă-i să se căiască. Şi pe la ţigani du-te moşule, dar învaţă-i să nu-ţi ia din sac.

Şi cretinilor adu-le mintea necesară. Ţăranilor nu le adu BMW. Adu-le o trăsură, ca să renunţe la căruţă. Adu-le căruţă celor cu cinşpămii dă maşini băngoase. Zău că m-ai face fericit. Şoferilor, dă-le jos noua taxă auto.

O rog şi pe Doamna Crăciuniţă să-ţi pregătească o masă delicioasă. Aşa cum îmi place mie.

Moşule nu lăsa fabrica de hârtie să între în recesiune căci n-am să-mi mai termin scrisoarea. Şi pe cei aflaţi în criză, scote-i. 

Învaţă-ne să fim mai buni măcar de acum. Totul are un început.

M-aş bucura măcar ca o persoană să citească scrisoarea. Mă bucur că o citeşte chiar acum.