
Bulişor
January 4, 2009Bulishor de ce eşti trist?
nu ştiu. mi-aş fi dorit-o altfel. şi eu mi-aş fi dorit să fiu altfel. de ce suntem toţi aşa egoişti?
bulishor, toţi suntem egoişti, toţi suntem posesivi.
noi pentru ce trăim ? trăim pentru un zâmbet, trăim pentru o vorbă bună, pentru un sărut pe năsuc, plin de fiori. trăim pentru a dărui celor dragi cadouri, pentru o îmbrăţişare, pentru câteva lacrimi de fericire.
alergăm ca nebunii prin viaţă şi ne trezim bătrâni. hai să fugim prin zăpadă. hai bulgări. hai om de zăpadă. zâmbiţi.
ce falşi suntem. ne mascăm fericirea într-un zâmbet doar ca să părem fericiţi în ceilalţi ochi la fel de nefericiţi. ce te fericeşte mai mult?
vreau să simt că mă nasc în fiecare zi. copilul care am fost şi care încă sunt, omul care eram şi care încă devin nu reprezintă decât renaşteri. renasc în fiecare zi. şi dacă astăzi sunt atât de pasionat de oameni sunt la fel de emotiv şi timid faţă de tine.
ce mic copil sunt.
ce mă face pe mine fericit? să-mi respect regulile. nu mi-am făcut regulile singur. le-am învatat şi le-am simţit. îmi place să mă străduiesc să îmi fiu fidel mie, să mă respect. mă face fericit un copil, care uimind şi stârnind admiraţia tuturor face eforturi să devină om mare. ce copil frumos.
asumă-ţi omule greşeala. mă preocupă în permanenţă asumarea responsabilităţii pentru ce mi se întâmplă. mai uit câteodată de responsabilitate.
ca oameni, responsabilitatea noastră e să consumăm pur şi simplu iubire. să o amplificăm şi să o dezvoltăm.
lasă-te purtat de ceea ce e mai bun în tine.
“dacă în general mă simt descumpănit la început de un refuz, de o respingere, de o punere la îndoială, după aceea înfrunt situaţia şi mă lupt. şi nu atît pentru a cîstiga, cît pentru a-mi recîştiga respectul faţă de mine însumi.
păstrăm în noi urmele a numeroase situaţii neîncheiate. de-a lungul vieţii, am adunat în noi rănile cauzate de violenţele, umilinţele, decepţiile şi frustrările pe care le-am suferit.
şi tocmai aceste violenţe interne întreţin, menţin deschise rănile acumulate pe parcurs şi sînt cauza suferinţelor prezente, suferinţe care uneori revin atît de brusc şi atît de violent, încît ne surprind.”
trăim pentru mâncare bună, trăim să ne răsfăţăm, să fim răsfăţăţi. ce ne mai place să fim răsfăţaţi.. pentru toate celelalte există, probabil mastercard.
lasă astea. hai să păpăm ciocolată. hai prieteni. hai pace.


-pai n-ai spus ca o vrei?
-atunci o voiam.
-dar are acelasi gust,e aceeasi.
Si-a intors capul[...]
-Nu,multumesc.
-O iubeai?
-Da
-Cum o iubeai?
-O iubeam.
-Si ce amintire pastrezi despre anii aceia?
-O viata ca o linie punctata.Nimic.Ceva .Din nou nimic.Dupa aceea iar ceva.Dupa aceea iar nimic…De fapt a trecut foarte repede ..cand na gandesc am impresia ca povestea asta n-a durat decat un anotimp…nici macar un anotimp..o suflare..un fel de miraj