h1

Recenzie

January 30, 2009

rapaparara

Nu mă mai certa. Nu e uşor să fii eu. ce faci ai botic? Deloc. ba da ai botic şi încă unul mare. Puţin.

Nu mai călca în bălţi ca un copil, încetează să te mai prosteşti. de ce nu mă laşi? Păi nu te mai las, să pleci. nici nu ştii cât mă bucur. Îmi dai un pup? dar nu poţi să-ţi iei şi singur?

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt aşa şi că nu sunt altfel, că sunt bine şi că nu sunt rău. Îi mulţumesc că mi-a dat şi că nu mi-a luat.

“Dacă ucizi toţi demonii din mine s-ar putea să moară şi îngerii”.  Sunt om şi asta e salvarea mea. Dacă aş fi fost câine, ar fi fost la fel. Aş fi dat vina pe faptul că m-am născut câine. Îi mulţumesc lui Doamne Doamne că sunt om şi că nu sunt urangutan. Lasă drăcuşorii să trăiască în mine şi să se lupte cu îngeraşii. Oricum sunt blânzi şi fără colţi. Hai te rog, gata cu gânduri de 2 lei şi nişte bani mi-ai răspunde. Ovidiu, Ovidel, Ovidelu, Oviduţ, Oviduţ, Ovidică fii cuminte.

Ne-am adunat toţi prietenii, mulţi, puţini, câţi suntem noi aici, în încăperea aceasta, mare mică. Depănăm brontopovestiri, unii sub fumul ţigărilor, alţii deasupra aburului ceaiurilor şi dezbatem bugetul pe 2009. Unii mai beau şi vin roşu şi spun că trebuie să acordăm o delicată atenţia asupra iubirii. Sunt eclipsaţi de pasiune. Alţii spun că trebuie să aspire către o viaţă mai sănătoasă fără tutun. Anul ăsta vom vedea Japonia, Japonia,  Japonia, apoi India, China , iar India. Cu gândul. Şi ne vom plimba în filme şi în cărţi, vom fi eroi sau terorişti. Vom merge şi în viitor şi ne vom întoarce şi în trecut. Îi vom mai împuşca încă o dată pe Ceauşeşti, vom mai trece încă o dată prin comunism şi vom comite din nou acele milioane de crime şi tot rasişti vom fi, îl vom prinde încă o dată pe Saddam şi îi vom alege tot pe Obama şi Băsescu. Vom muri la fel ca omuleţul curajos, mitraliat de glonţul de la MoneyExchange şi îi vom mai lăsa încă o dată pe unii şi alţii să golească depozitul de arme de la Braşov. Apoi îl vom redecora pe un bătrânel post-mortem. Că aşa suntem noi. Alergăm ca nebunii prin viaţă şi ne trezim când am murit.

Dragă lasă-i pe restul. Noi unde o să mergem? Chiar vrei şă ştii? Vom merge exact acolo unde nu merge toată lumea. Nu vom merge la Marea, înghesuiala, Neagră. Poate pe Himalaya să stăm deasupra tuturor. Dă-mi un pup. Ia-ţi singur !

Afără e frumos, ”dar nu prea”. Ploningeşte.

9 comments

  1. “da-mi un ultim…”
    “ce?”
    “nimic :-<"


  2. Life’s shiny trinkets


  3. aham


  4. am prins ironia fina si aluziile din articol:-j” din câte îmi aduc eu aminte, ţie îţi plac flăcările, nu căldura care a mai rămas în cameră după ce s-a stins focul.” =>>poa’ sa ploua ca nu-mi pasa..m-a facut mama frumoasa:X


  5. E frumos dar nu prea ->>> ” http://ce-simti.blogspot.com/2009/01/e-frumos-dar-nu-prea.html ” asta e ironia. Si ploningeste afara. Pe cuvantul meu. Ba ninge, ba ploua. :-/


  6. iti aduc azi umbrela sa te apere de ploaie


  7. o sa mor:(


  8. o scriitura foarte interesanta, plina de ironii, de constatari ale unui melancolic ce a dobandit, recent, simtul umorului, si coloreaza acum cu amandoua, ca si cand i-ar face nebanuita placere.
    salutari
    http://www.paulgsandu.wordpress.com


  9. Multumesc Paulgsandu. Am sa trec si pe la tine mai tarziu. Un pic de timp da-mi si am sa te vizitez.



Leave a Comment