Povestea porcului

Am făcut-o şi pe asta. M-am trezit înscris la blogfest şi am mornăit cum mornăi eu dimineaţa ca un grizzly închis într-o cuşcă şi tranchilizat,  când bontănitul alarmei dă cu piciorul în uşa mea la 6 şi mă scoate în şuturi pe poarta din dos ca apoi eu să zgrepţen cu gheruţele,  ca un pisic lângă tocul uşii, iar mai apoi să mă aventurez şi afund ca un motan încălţat, în oamenii mocirloşi de afară , cu ciubotele trase un pic până peste genunchi, . Întreabă-mă ce fac , ca eu să îţi răspund că fac la fel de bine cum arăt.
Sunt un motan şiret şi îmi umblă capul dupa guguştiucării. Erau să mă calce pe coadă astăzi, pe zebră, o armată de cai putere care fornăiau silenţios şi tropăiau perpetuu din momentul când au gustat din iarba de oraş. Evident că le place la ţară.  Stăteam călare pe zebră şi urmăream omuleţul care era la olimpiadă oamenilor normali şi alerga precum un nebun când, brusc i s-a tăiat respiraţia şi s-a făcut roşu. Cei din jur păreau toţi medici şi purtau halate şi ziceau ca în 14 13 14 12 7 2 1 0 secunde vom ajunge la el. Şi cum stăteam cu mâinile în buzunar un fermier se dă jos de pe o mârţoagă şi mă înjură. Trăiţi-ar mama ta scria pe-un nor de fum. Apoi nişte maidanezi comunitari m-au alergat prin cartier dar i-am castrat pe toţi. Şmenozeala e că am deteriorat şi dezonorat acest pamflet de blog, această varză conopidată de cuvinte abracadabrante şi aruncate în absurdistanul româniei.