Amintirea

Fără intervenţia băncii centrale din parc, leul ar fi fost cotat astăzi la 45 de euri lirice. Vând un leu african şi un tigru  siberian la bursa din New York pentru cât mai mulţi euri lirici , sau chiar cancerigeni.  N-am terminat încă cu bugetul pe 2009.  Ne-am întâlnit , iar câţiva prieteni să prezentăm amendamente şi să le respingem şi să le facem de dragul literelor şi cifrelor. Am mers la senat eu şi cu fraţii mei politicieni şi cu burţile noastre şi ne-am tolănit în fotoliile din piele de leu românesc şi ne-am relaxat. Pardon, am votat, negat, abnegat, renegat, am delegat, nimeni,  nimic, niciodată.

N-am pus bani deoparte să vizităm India. În fiecare seară adorm şi călătoresc. Seară de seară. Într-o noapte aveam un kalashnikov în braţe şi eram fiul  mamei Rusii şi mă plimbam cu transsiberianul. Fusesem şi împuşcat. Haha sunt nemuritor. Şi în Vietnam am fost, iar în Iraq mi-am cules din aer de vreo două ori, mâinile şi picioarele. Spielberg ar face un film bun cu mine.   

Aseară cumpărasem un sac de pupici de la magazin pentru vremuri de criză. Dimineaţă, când m-am trezit, era gol. L-au ros şoarecii. 

Pentru visele tale există Visa sau Mastercard. Poţi cumpăra orice. Un zâmbet, o injurătură, o îmbrăţişare sau un şut în  fund, un gând bun sau unul diabolic, un prieten sau un duşman, un elefant sau o gorila, o viaţă sau o moarte. Ar mai fi.. deci visa sau mastercard?

Zilnic îmi pun câte o întrebare. De ce rămânem imuni la lecţiile pe care viaţa le oferă?  Sau care e secretul vieţii? Care e cea mai frumoasă amintire, copil fiind?  Care o fi cel mai frumos lucru de pe Pământ? Şi cel mai frumos animal nu e omul? Sau există mamă mai bună ca a mea? Dar tată? Şi ar mai fi destule..